Джованна

Cerul meu era negru și ziua și noaptea Intuneric total, nici soarele nu putea Să mai lumineze calea spre inima ta A mea acum plange, îi e dor de-a ta Îmi lipsește totul, simt că nu mai are rost Și încep să cred că nu vom mai fi ce am fost Nu a fost destul doar s-aprind focul dintre noi Nu a fost de-ajuns pentru amândoi Am crezut prea mult în noi Mă gândeam că într-o zi O să te-ntorci înapoi Și nu voi mai suferi Nu a fost destul doar s-aprind focul dintre noi Nu a fost de-ajuns pentru amândoi Durerea, n-o să mai dispară Durerea, îmi pui sare pe rană Durerea, nu-i pentru prima oară Durerea și dorul mă omoară Inima mea e rece dar mie nu mi-e frig Și timpul se topește încep să nu-l mai simt Nu mai simt nici fumul din camera mea Fumul ce-a rămas de când mi-ai ars inima Chiar m-am gândit să plec să te caut Dar nu cred că mai am ce căuta Nu e vina mea c-ai plecat când stiai ca puteam să rezolvăm cumva Tu ești muza mea chiar și-acum când știu Că nu ne mai leagă nimic tot îți scriu Pleoapele mele sunt grele curg lacrimi din ele Când privesc în jur, e pustiu Lacrimile mele s-au transformat în noroi Nu am avut grijă, s-a ales praful de noi Privesc spre cer și mă-ntreb: oare de ce? De ce e-atât de greu să primesc ce ofer? Durerea, n-o să mai dispară Durerea, îmi pui sare pe rană Durerea, nu-i pentru prima oară Durerea și dorul mă omoară