Anule, hanule

S-au dus trei hoti, trei hoti de cai La un drum de seara, hei, Cai arabi si crai. Erau trei hoti, trei hoti de rai, La un drum de ceara, hei, Intr-un ceas coraille. Stau de-un veac la han, La hanul de-apoi, În care n-auzi caval si cimpoi, Ninsi de sus din cer cu lâna de oi Ceasul e de ieri si ziua de joi. Mare, masla lor care e, Care le e hramul, hei, Si adasta ce? Galbin, vânat si pembe, Sa se uste ramul, hei, La Edi-Kule! Sfat de taina tin 'colo la cel han. Han de toti uitat si de Gingis-han, În care o zi-i mai mare de-un an Si anu-i un veac si veacul-noian. Rogu sa îmi spui ce fac ei, Si ce pun la cale, hei, Craisorii trei? Vezi si însuti ca nu frig miei Nici golesc pocale, hei, Craisorii zmei! Dar au un ceaslov cu scoarte de-argint, Timpul vremuind, ne-îngalbenind, Filele-i viind, far' de moarte fiind, Cartea vietii lor însisi procetind. Ceasul e de ieri si ziua de voi, Ninsi de sus din cer cu lâna de oi Si cu mult alean cântati sunt de noi, Stau de-un veac la han, la hanul de-apoi.